A doua leapşă

Iată că a venit rândul celei de-a doua lepşe şi evident, la fel ca data trecută, răspund la ea cu întârziere 😀

1. În momentele cele mai dificile Şi în care simţi nevoia să te ajute cineva, la cine te gândeşti prima oară?
Depinde mult de ce fel de ajutor am nevoie. Cel mai probabil aş apela la familie, dar asta nu e o regulă. Prietenii apropiaţi pot fi întotdeauna buni sfătuitori.

2. Dacă ai putea fi, o zi, oricine ai vrea tu, cine ai fi? De ce? Ce ai face?
Dacă aş putea doar alege să fiu pus în papucii altui om, aş refuza propunerea. Sunt îndeajuns de mulţumit cu cine sunt şi chiar nu aş vrea să mă amăgesc fiind altcineva. Aş vrea poate să fiu tot eu cu mai puţine defecte, dar niciodată un eu perfect.
Mi-aş dori în schimb să mă pun în penele unei păsări, un uliu sau vultur şi o zi să pot zbura deasupra munţilor şi să pot plonja de pe culmile stâncilor.

3. Dacă ar fi să poţi schimba o persoană, cine ar fi aceea?
Nu văd ce rost ar avea. Dacă nu îmi place de cineva, nu bag în seamă. Şi dacă îmi place persoana, de ce aş vrea să o schimb?

4. Ce ai face pentru liniştea ta sufletească?
Dacă aş fi de unul singur, singurul lucru care mi-ar putea aduce linişte ar fi să stau câteva ore pe un vârf de munte, timp în care să trag aer curat în piept, să privesc norii cum trec deasupra mea şi să ascult bătaia vântului prin copacii din apropiere.
Dacă aş fi alături de cineva, liniştea mi-aş găsi-o numai în braţele celei pe care o iubesc.

5. Care crezi că a fost până acum cel mai important moment al vieţii tale?
Fiecare moment al vieţii ar trebui să fie important şi nu cred că ar trebui pus în balanţa cu alte evenimente, aşa că la întrebarea asta nu am să răspund.

Leapşa vine de la Vanilla Moon, şi tot de la ea mai am încă una pe ţeavă la care voi răspunde mâine 🙂

Prima leapşă (primită)

Se pare că nu voi fi ocolit de obiceiul ăsta bloggeristic, cel al lepşei şi iată că deja a venit prima (ea săraca a venit de câteva zile, dar puteam răspunde atunci cand am primit-o? nah…). Leapşa primită de Vanilla Moon mi-a fost pasată şi mie.

And here it goes…

1. Ce îţi propui pentru 2010 ?

Da sigur, de parcă mai ţin minte ce ziceam în noaptea de revelion că voi face în noul an, după dulcele vin a lu’ tata şi o considerabilă porţie din sticla de şampanie…

2. În 2010 îţi doreşti să ajungi undeva ?

Mi-am dorit, am ajuns şi mai merg  😀

3. Cel mai mare eşec pe 2009 ?

Niciunul. A fost chiar un an tare!

4. Cand erai mic  toată lumea te întreba „ce vrei să te faci când vei fi mare” , tu ce răspundeai ?

Culegător de cireşe (aveam un cireş la ţară pe care aveam boală că nu ajungeam la nicio cracă şi trebuia să mă duc după o scară a naibii de grea pentru un ţânc de 8 ani… dar când m-am făcut mare au tăiat cireşul 😐 )

5. Dacă un înger vine şi îţi spune că mai ai de trăit fix un an ce faci ?

Reacţia imediată: aş lua toţi Dumnezeii la poceală. Pe termen lung: un bucket list…

6. Dacă câştigi la loto 10 milioane de euro, ce faci cu banii ?

În primul rând cumpăr câteva geamantane ca să am unde să-i bag şi dupaia mă fac că îi uit pe la câte un colţ de stradă. Păstrez totuşi un milion.

7.  Ce ai vrea să scrie pe piatra ta funerara ?

Nu îmi plac spaţiile strânse, deci nu vreau mormânt, deci nu voi avea piatră funerară, deci nu ştiu

8. Vrei să încerci în 2010 să sari cu paraşuta ?

Oricând şi la orice oră!

9. Ce lună urăşti cel mai mult ?

Era una în nuş’ ce sistem din constelaţia Câinele mic, Galaxia Pitică, dar chiar nu îmi aduc aminte cum îi zice 😛

10. În 2012 vine Apocalipsa ?

Ce-i aia, o trupă death metal de garaj? Chiar dacă vine, eu nu mă duc.

Asta a fost. Next?

Blog… eu?

Blog… eu? Asta e o întrebare care cred ca mi-am adresat-o de cel puţin doi ani de zile şi de fiecare dată, răspunsul a fost ‘N-am ce face? Ce rost ar avea să-mi pierd timpul cu aşa ceva…’ .   Dar iată că, acum aproape o lună de zile cand mi-am pus din nou acea întrebare, raspunsul a fost ‘Da, hai să încerc!’.

Dar oare de ce? De ce după atâta amar de vreme am spus acum da? Ceva s-a întâmplat, ceva m-a făcut să gândesc altfel, ceva s-a schimbat. Aveam – şi cu siguranţă încă mai am – nenorocitul obicei de a spune ‘nu’ fără să încerc măcar să mă gândesc la ce s-ar putea întâmpla dacă aş zice ‘da’. Îl luam imediat pe nu în braţe atunci când ceva nu îmi convenea, aunci când ceva îmi strica deja cronica mea comoditate.

Dar precum spuneam, ceva s-a schimbat. Nu am să spun ce anume a reuşit să declanşeze această schimbare pentru că nici eu nu sută la sută sigur, deşi tind să mă înclin cu cel puţin opt zeci de procente către un anumit factor, dar important este că de data asta am spus ‘DA!’.

Aşa că, astăzi, 6 februarie 2010, eu încep un blog. ZAI log. De ce zai? Sunt primele trei litere ale numelui meu de familie, iar cum mie îmi plac lucrurile simple, nu am putut găsi ceva mai potrivit pentru titlul acestui blog. Ce voi scrie pe acest blog? Aici e greu de răspuns… Sunt atât de multe lucruri pe lumea asta despre care aş putea scrie cu plăcere… mi-ar fi imposibil să mă axez doar pe o temă sau un domeniu. Dar, printre altele, fără o ordine anume, veţi citi articole despre patrupedele de pe lângă şi de prin casă, pădurea care mai că-mi cade-n cap şi lacul de care mă feresc să mă apropiu pentru că nu ştiu să înot, despre animaţiile japoneze şi calvarul de a fi un traducător de aşa ceva, poate despre filme şi seriale, chiar şi jocuri video dacă n-am ce face, binenţeles şi despre diferite întâmplări din viaţa mea, despre astea şi despre multe alte lucruri care se ciocnesc de mine şi nu mă lasă să-mi văd de o viaţă neinteresantă şi lipsită de evenimente.

Înainte să închei, aş vrea să mulţumesc unei foarte bune prietene, care blogheriţă fiind, mi-a susţinut iniţiativa şi m-a împins un pic de la spate pentru a-mi face acest blog. Vanilla Moon, mulţumesc pentru tot şi la mulţi ani pentru un an de blogging!

Cam atât pentru o primă postare. Începând din acest moment, nu-mi doresc altceva decât ca peste câteva luni să am măcar zece oameni care să citească blogul meu, fără a avea niciun alt motiv să o facă afară de acela că le place ceea ce scriu. Acestea fiind spuse, ne mai vedem data viitoare, sau poate printr-o minune, la comentariile pentru acest articol!